Si a inceput

Prin articolul precedent am incercat sa formulez un debut ex abrupto, intocmai unul de care am avut si eu parte cu privire la muzica acestei cantarete japoneze. Povestea e simpla, fara elemente de spectaculozitate, nimic mai mult decat ce este prezentat mai inainte. O zi de toamna tarzie, o melodie gasita ascunsa undeva pe la jumatatea playlistului de Winamp. Nici macar nu citisem numele artistului sau al piesei. Pur si simplu instictual i-am dat play. Dupa ce s-a terminat, am decis sa o audiez din nou, si de aceasta data fara a lua la cunostinta titulatura muzicianului sau a cantecului. La fel si pentru a treia oara. Ma stimula ritmul, pasiunea, fervoarea, agitatia, avantul, patima, vivacitatea, entuziasmul, daruinta, inflacararea cu si prin care se exprima cantareata japoneza.
Seara urmatoare am ramas fidel si am urmat aceiasi pasi. Surprinzator sau nu, acelasi rezultat. Play in mod repetat.
Totusi, de unde aparuse melodia? Pentru aceasta trebuie sa multumesc fanilor de anime-uri din Romania. Printre multele compozitii de obârşie japoneza se gasea in nuce si aceasta mica viitoare patima.
Pasii urmatori nu s-au insiruit prea repede. Abia dupa o luna am mai gasit si alte melodii interpretate de cantareata japoneza. A trecut aproape un an pana sa pun mana pe un album intreg, si inca vreo 18 de luni pana sa pot zice ca "o ascult des pe cantareata japoneza".

Am evitat pana in acest moment sa-i scriu numele. I l-am scos chiar si din denumirea fisierelor din articolul anterior. Tineti bine minte numele acesta, pentru ca reprezinta ceva. Intipariti-l undeva in lobul frontal, astfel incat atunci cand mergeti si va uitati drept in fata, sa-l aveti in vedere. De fiecare data cand veti asculta o melodie sa va ganditi in mod inevitabil la ea. Cand auziti un cantec la radio, sa va intrebati daca nu este ea. Cand auziti ringtone-ul de la un telefon, sa va intrebati daca nu este ea care il canta. Cand o sa va simtiti bine, sa va aduceti aminte de ea. Cand sunteti tristi, sa va amintiti de ea. Cand vorbiti cu cineva, sa cugetati la ea. Cand cititi o carte, sa vi-o inchipuiti. Cand vedeti rosu la semafor, sa va ganditi la ce bine ar fi sa o mai ascultati inca o data pe ea. Cand va beti cafeaua de dimineata, sa va intrebati ce s-a intamplat in legatura cu ea. Cand veti auzi de alt artist, sa il puneti in comparatie cu ea. Cand faci cunostinta cu o persoana noua, sa te gandesti daca seamana cu ea. Cand desenati ceva pe un servetel in gara in asteptarea trenului, sa o plasmuiesti pe ea. Cand ti se cere sa marturisesti un artist preferat, sa o mentionezi pe ea. Cand auzi Asia sa te gandesti la ea. Cand spui Japonia, o invoci pe ea.

Ayumi Hamasaki.

Tineti bine minte numele.



Acesta este primul si ultimul articol de pe acest blog care va fi scris/ a fost scris cu o anumita doza de subiectivism si cu raportare la persoana proprie. Nu stiu cat de bine este ca strategie de marketing, dar AyHaRo va ramane doar un loc unde vor fi postate doar informatii obiective cu privire la adresa lui Ayu. Pentru consideratiile proprii (si, invevitabil, partinitoare), voi folosi blogul personal.