Live! Partea I-Inceputuri

6 ianuarie 2009 – apar vestile ca in 2009 Ayumi va sustine un nou turneu de concerte in mai multe orase din Japonia, incepand in Saitama, in aprilie, si terminand in iunie in Tokyo, in continuarea a ceea ce a fost Asia Tour 2008 – 10th anniversary. Anul acesta avea sa se cheme "Ayumi Hamasaki ARENA TOUR 2009 ～NEXT LEVEL～". Mintea naiva ia la cunostinta despre aceasta si ii insufla ratiunii dorinta de participare la eveniment. Planurile incep, dar se materializarea lor se loveste de vesnicul factor financiar care impiedica sau ingreuneaza realizarea unei actiuni. Timpul este scurt si deja se face martie. Doar inca 3 luni pana la ultimul concert. Ne concentram si strangem din dinti. Facem alte planuri. Gandim posibilitati de rezolvare. Cand izbavirea parea aproape, primim o lovitura de gratie: nu se va putea. Acceptarea situatiei este mai dificila decat aflarea sa. Totusi, o raza de soare ofera mangaiere si alinare: turneul de concerte este extins cu patru reprezentatii, doua in Fukuoka pe 3 si 4 octombrie, si inca doua pe 21 si 22 octombrie, in Tokyo. Fukuoka era si ea prea aproape ca timp. Dar 21, 22 octombrie in Tokyo, parea realistic. Ar fi posibil. S-ar putea. Este cumva realizabil. Trebuie. Da, acum stiu. Mai mult ca niciodata, totul e in mainile mele. Se va intampla!

O poveste nu se bazeaza intotdeauna pe un singur inceput. Sau, cel putin, un debut nu poate fi neaparat de sine statator, rece si unic intr-un vast neant al unei istorii.

Naratiunea din prezentul articol isi poate identifica, cel putin din perspectiva editorului, un numar de minim doua inceputuri obiective si inca o sumedenie de altele subiective. In ce masura pot fi unele considerate obiective? In mod cert, ele s-au nascut si au existat in afara constiintei omenesti si independent de ea, pana la un moment dat. Ulterior, au intervenit inceputurile subiective, avand simbiotic esenta in cele doua anterioare lor. Inceputurile obiective nu vor fi abordate in acest articol, ele bucurandu-se de un statut preferential, iar cel putin unul dintre ele fiind tratat intr-un articol separat al blogului. Ce s-a intamplat din clipa in care obiectivismul s-a intersectat cu subiectivismul a fost doar sublima plasmuire in realitate a unor dorinte.

Primul inceput subiectiv si important al povestii acestui articol a fost aparitia unui filmulet pe Youtube. De slaba calitate ca si forma, dar de maxim angajament ca si continut. Era un filmulet filmat pe ascuns la una dintre primele reprezentatii ale turneului de concerte a lui Ayumi din 2009.




Imaginile redau deschiderea concertului, mai precis piesa Pieces of SEVEN si cateva zeci de secunde din Rule. A fost suficient sa vad atmosfera nemaipomenita din sala, puterea miilor de oameni care dadeau din evantaiele fluorescente in ritmul muzicii, efectul pe care l-a avut aparitia lui Ayumi pe scena, ca sa fiu convins ca a fi acolo este ceva extraordinar si ca e ceva ce merita trait si pentru care trebuie sa inlaturi orice obstacol. Alaturi de alte conjuncturi din viata personala, probabil ca vizionarea repetata a acestui film m-a convins ca sunt obligat sa merg si eu la un concert al lui Ayumi si ca daca nu o fac in anul acela era posibil sa nu mai am a doua oara ocazia. Se poate pune in ipoteza ca, dupa mult timp, dobandisem un scop personal in tot ceea ce fac.

Un alt inceput subiectiv al acestei povesti are loc pe 14 octombrie 2009, ziua in care am aterizat pentru prima oara in Tokyo. Desi nu era primul contact pe viu cu civilizatia tarii soarelui rasare, era intaia oara cand ma aflam in mijlocul a ceea ce insemna capitala tarii samurailor, a sushi-ului si a karaoke-ului, in orasul unde gasesti Palatul Imperial, Harajuku, Tokyo Tower si alte zeci, sute, mii de locuri si oameni a caror istorie ar merita spusa. Ma aflam totusi si in sanctuarul Jpop-ului si Jrock-ului, al lui Seiko Matsuda, Utada Hikaru, Keisuke Kuwata, Eikichi Yazawa si al altor nenumarati artisti care la un moment dat au fost sau inca sunt priviti ca idoli printre cei peste 120 de milioane de japonezi.

In ciuda tuturor elementelor care mi-ar fi putut abate atentia, tinta mea principala era totusi bine definita iar eu mereu concentrat asupra sa. Prea multe piedici fusesera depasite ca sa ajung unde eram si ar fi fost o naucie sa ma impiedic inainte de linia de final. Cronometrul se apropia de momentul in care avea sa arate 000 days, 00 hrs, 00 min, 00 sec until Yoyogi, Tokyo, Japonia.

Multe fusesera rezolvate pana acum, dar la fel de bine multe mai erau de rezolvat. Cel mai important: biletele pentru concert. Am plecat cu rezolutia mintala ca orice loc in Yoyogi National Gymnasium, sala unde vor avea loc concertele, va fi bun, chiar daca e in capatul opus scenei. Dupa ce cochetasem cu ideea sa le cumpar de pe Yahoo Auction, am ajuns la concluzia ca acest lucru nu se va intampla, fiind necesar cont special pe site, adresa de livrare etc. Mai ramaneau doua posibilitati: magazinele specializate in distributia de bilete pentru concertele din zona orasului Tokyo (numite „reseller shops”) si bisnitarii ce ar fi pandit cumparatorii necunoscatori la intrarea in Yoyogi, oferindu-le bilete la suprapret. Am hotarat sa ma folosesc de metoda cea mai sigura dintre acestea doua, respectiv cea a unui reseller shop.

A doua zi dupa sosire, am inceput cautarea lor prin labirintul de strazi fara nume si fara numere ale Tokyo-ului. Dintr-un total de patru, doua dintre magazine au fost relativ usor de gasit. Unul dintre ele (situat in Harajuku, pe strada Takeshita Dori) nu avea nici un bilet pentru ce imi doream eu, iar celalalt (Yokohama Ticket Service din Ueno) avea doar un numar limitat, respectiv cam 10 bilete. Oferta lor nu se suprapunea cu cerinta mea. Mai era inca o locatie pe care nu o verificasem: Yokohama Ticket Service din Shibuya.

Shibuya, zona unde se gasea reseller shop-ul

Aveam la dispozitie adresa lor, dar sa gasesti o cladire in Tokyo e mult mai dificil decat ar parea la prima vedere. M-am invartit 3 ore prin Shibuya cautand magazinul, totul pe o raza de maxim 500 de metri. Incredibil, dar adevarat, pe acesti 500 de metri pur si simplu nu aparea magazinul respectiv. Starile emotionale acopereau o gama extrem de larga. Au plecat de la increderea ca voi gasi fara nicio problema magazinul, apoi dupa cateva zeci de minute a inceput frustrarea, inlocuita ulterior de agitatie sufleteasca, iesire din minti, nervi. Nu s-a produs insa panica si nici disperarea. S-a lasat seara peste ziua respectiva si trebuia sa ma retrag si eu pentru acel moment. Ramanea speranta ca se poate remedia si aceasta problema.

Trebuia doar abordata alfel situatia. A doua zi am revenit in Shibuya, nestiind ce caut acolo. Pentru cateva clipe m-am temut sa incep iarasi sa caut magazinul, gandindu-ma sa nu pierd timpul si asa limitat pe care il aveam la dispozitie. Intamplator, am facut dreapta pe o strada pe care nu mai intrasem pana atunci. Vad un punct de reper pentru magazinul cu bilete pe care il cautasem asiduu cu nici 24 de ore inainte. Increzator, inaintez cativa pasi. Eliberarea sufleteasca are loc. La nici zece metri de mine Yokohama Ticket Service statea cu usile deschise, asteptand clienti. In vitrinele exterioare, bilete pentru concertele multor artisti, dar si pentru evenimente sportive de tot felul. Muzica din boxele asezate deasupra intrarii dezvaluiau totusi care este cel mai important eveniment pentru care aveau ei bilete. Ridic privirea si vad pe ecran imagini pe care le stiam si care undeva in trecut m-au facut sa ajung la 10.000 de kilometri departare de casa pentru a participa la un concert. . Pe ecran rula Arena Tour 2006 A (Miss)understood. Primul concert al lui Ayumi pe care il vazusem integral vreodata si care m-a fascinat. Melodia din acel moment al concertului era evolution, prima melodie a lui Ayumi pe care o ascultasem, tocmai in 2003. Asadar ajunsesem fara sa incerc la magazinul cu bilete pentru concertul la care imi doream sa merg, fiind intampinat de prima melodie pe care o stiam de la Ayumi, interpretata in primul concert al sau pe care il vazusem pe DVD. Venise momentul in care puteam justificat sa ma indoiesc de existenta coincidentelor. Asa ceva nu se intampla de la sine, nu mai puteam sa cred asta.

Revenim in planul realitatii. Emotionat, studiez oferta magazinului. Sunt bilete pentru toate sectiunile salii unde va avea loc concertul, atat pentru 21 cat si pentru 22 octombrie. Incredibil, este si un bilet pentru parter, sectiunea A din arena adica foarte aproape de scena, pentru concertul din 21 octombrie! De obicei asemenea bilete nu se gasesc, sau daca se gasesc sunt evaluate la sume foarte mari. Se adevereste aceasta teorie - pretul e prohibitiv de-a dreptul - 80.000 de yeni, aproape 600 de Euro. Sa se ia in considerare faptul ca daca nu as fi avut alta optiune, l-as fi cumparat. Era totusi foarte ieftin fata de o oferta echivalenta pe care o vazusem pe Yahoo Auction cu cateva saptamani inainte si la care nu indrazneam nici sa ma gandesc – 250.000 de yeni (1.800 de euro) pentru un bilet la parter-sectiunea A. Ma bucura totusi acest nivel ridicat al preturilor, inseamna ca Ayumi a ramas acolo sus in top si se bucura de un interes ridicat, altfel nu s-ar fi cerut sumele astea de bani pentru concertele sale. Revin cu picioarele pe pamant si ma orientez spre alte bilete. Inainte de plecarea in Japonia ajunsesem la concluzia ca optiunile preferabile (si posibile ca bani) ar fi parter-sectiunea C (intre 15.000 si 25.000 de yeni) si etaj 1-sectiunile H, J sau K (intre 10.000 si 40.000 de yeni), pentru oricare dintre cele doua concerte.


Aranjamentul locurilor pentru concert in Yoyogi National Gymnasium

Si intr-adevar, in vitrine erau acest tip de bilete, la preturile preconizate. Mai erau totusi patru zile pana la primul concert, aveam stabilita in aceasta perioada si o deplasare catre Osaka via Kyoto, si ma asteptam sa scada numarul potentialilor cumparatori si implicit sa se reduca si pretul biletelor. Era insa o ratiune cu doua taisuri – la fel de bine s-ar fi putut scumpi, dat fiind ca se apropia momentul terminus iar multi ar fi platit oricat pentru a-si garanta accesul la concert.

Prima parte a zilei de 21 octombrie a fost ingrozitor de lunga. Nu am putut sa planific nimic pentru ea decat sa cumpar biletul si sa ma duc la concert. De dimineata am facut inca o verificare la primul reseller shop la care fusesem, cel din Ueno. Preturile, dupa cum urmeaza: parter-sectiunea C2 – 50.000 de yeni, etaj 1-sectiunea J8 – 50.000 de yeni. In afara bugetului. Era doar ora pranzului, asa ca mai aveau timp sa se ieftineasca. Ma duc in Shibuya, ajung in jurul orei 14.00 si gasesesc mai putine bilete decat in urma cu cinci zile. In ansamblu valoarea scazuse doar foarte putin, doar pentru biletul de la parter-sectiunea A se redusese ceva mai mult (ajunsese 55.000 de yeni). Intrarea la concert statea sa inceapa, fiind stabilita pentru ora 17:30. Inca 3 ore si jumatate. Mai mult de 6 ani de cunostinta a lui Ayumi si 6 luni de asteptare a concertului se rezumau acum la doua obstacole: un bilet si trecerea a 3 ore si jumatate. Preturile intr-adevar scadeau cu cat se apropia concertul, si cu cat scadeau, cu atat era mai mare sansa sa am un loc bun. Trebuia sa vad cine va invinge: timpul sau rezistenta mea. La fiecare ora biletele se ieftineau dar se si rareau. La 17:10 mai erau 4 bilete, la 17:15 mai erau doua bilete. Riscul era prea mare, puteau sa dispara oricand cele doua bilete ramase, trebuia sa actionez - in sensul sa cumpar ceva. Din nou, totul se reducea la alte elemente: capacitatea mea de a-mi pastra sangele rece si de a negocia pretul pentru bilet si dorinta vanzatorului de a scoate profit. Am iesit eu invingator, obtinand biletul de la parter-sectiunea A pentru 15.000 de yeni. Pe moment nu mi-a venit sa cred, aveam impresia ca m-am inselat undeva. A trebuit insa sa ma trezesc repede din reverie. Era 17:22, eram inca in Shibuya iar intrarea la concert incepea in 8 minute in Yoyogi. In 3 minute eram in statia de tren din gara Shibuya, dupa inca 3 minute coboram in statia Harajuku de unde mai aveam 500 de metri de mers pana la sala. Tineam strans in mana biletul cumparat in urma cu nici 10 minute, cel mai de valoare lucru pe care il detineam la acel moment.


Biletul pentru prima reprezentatie, cea din 21 octombrie 2009


Biletul pentru reprezentatia din 22 octombrie 2009

Distanta dintre gara si Yoyogi National Gymnasium m-a convins ca totusi nu ajunsesem tarziu. Strada era ticsita de gherete improvizate, inconjurate de sute de potentiali cumparatori ai bunurilor expuse. Abtibilduri, prosoape, postere, brelocuri si alte asemenea produse promotionale ce aveau imaginea lui Ayu sau a unuia dintre logo-urile asociate ei isi asteptau clientii. Aleile si asa inghesuite din jurul salii de concerte devenisera si mai neincapatoare acum, in unele clipe fiind cosmarul unei persoane claustrofobice, din cauza unei mici, dar numeroase parti, a spectatorilor ce se indreptau spre concert si care vroiau sa isi ia un mic suvenir. Totusi marfa era contrafacuta, nu erau nicidecum bunuri oficiale oferite de management-ul lui Ayu, ci doar produse, unele mai reusite si altele nu, ale unor amatori ce doreau sa obtina un profit de pe urma aviditatii fanilor dupa produse personalizate cu idolul lor. In pofida caracterului neoficial al bunurilor, clienti existau, unii dintre ei de-abia mai putand sa tina in maini tot ce cumparasera. Pe masura ce unii cumparau si plecau mai departe, un nou tren sosea in statia din Harajuku, aducand noi si noi clienti.

Totodata, chiar la intrarea in sala de concerte erau aranjate rulote cu alte suveniruri personalizate, de data aceasta produsele fiind oficiale. Atata timp cat exista cerere, va exista si oferta.

Yoyogi National Gymnasium era acum la o aruncatura de bat. Mai aveam de traversat o strada pe pasajul suprateran si ajungeam. In continuare incercand sa imi infranez entuziasmul, ma opresc pentru o clipa in mijlocul pasajului, facandu-mi loc catre parapetul acestuia prin multimea de pietoni ce se indrepta, ca si mine, spre concert. Uitandu-ma de jur imprejur, am putut sa constientizez ce fac si unde ma aflu, poate mai mult ca nicicand.

In spatele meu, si la nici cativa metri erau zeci de oameni grabiti catre concertul lui Ayumi. In dreapta, jos, la nivelul strazii, erau alte sute, aceia opriti la buticurile cu suveniruri, cumparand tot felul de produse personalizate cu Ayumi. In fata aveam bulevardul din fata salii de concerte, plin de masini ale fanilor, foliate cu chipul sau logo-ul lui Ayumi si din care rasunau melodiile acesteia. In stanga se vedea curtea lui Yoyogi National Gymnasium in care se inghesuiau mii de oameni, pregatindu-se sa o vada pe Ayumi in concert. In mijlocul Tokyo-ului creaseram un mic univers incomparabil, cu materializare proprie, fara limite ci doar cu un scop si cu un element ce lega sufletele vibrante a mii de oameni. Tot ce era in jurul nostru se raporta doar la o persoana si tot ce reprezenta ea, si cred ca nimic din ce nu este de domeniul neinchipuitului nu ne-ar fi facut pe noi, fanii, sa ne abatem atentia de la obiectivul pe care il aveam sosind acolo: Ayumi.

Vedere de la inaltime asupra curtii Yoyogi National Gymnasium

Nu mai era mult pana la 18:30 cand show-ul trebuia sa inceapa efectiv. Dupa ce cumpar ca si majoritatea celor prezenti un evantai fluorescent original, pe care aveam sa il vantur mult si bine pe ritmul muzicii in timpul concertului, urc scarile catre intrarea principala a Yoyogi National Gymnasium.

Ne pregatim de intrare...

(Va urma)

Corvoada viorilor. Regula treimilor

Corvoada viorilor

Heartplace. In engleza, acest cuvant nu exista. Alaturarea celor doua notiuni, heart = inima si place = loc pare totusi foarte naturala. Asocierea termenelor poate purta mintea catre o locatie nedefinita, un taram imaginar, special pentru fiecare. Este acel tinut unde cineva te poti refugia in intimitatea eului propriu, in care vestile inceteaza sa mai soseasca, hazardul este pe deplin ignorat, enigmele se pot incifra sau descifra, iar pendularea intre bucurie si tristete este intotdeauna posibila de la o clipa la alta. Decorul nu trebuie sa fie impresionant si variaza in functie de starea sufleteasca a momentului. Poti da frau liber fricilor sau te poti elibera de ele.

De esenta acestui loc ramane totusi intimitatea, lucru de care unii se bucura din ce in ce mai putin si pe care toti o ravnesc la un momentdat.

Heartplace este numele unei melodii prezenta pe albumul RAINBOW, aparut la sfarsitul lui 2002. Data fiind legatura avuta mereu de Ayumi cu Panasonic, melodia a fost folosita ca si coloana sonora pentru reclama la camera foto Lumix F1. Cantecul este aparut imediat dupa varful comercial atins de Ayumi intre anii 2000 si 2002, cand, cu doua albume de studio si o compilatie, aceasta reusea vanzari de aproape 10 milioane de discuri vandute, fara a mai pune in calcul si vanzarile independente ale single-urilor.

Audio of the day - Ayumi Hamasaki - Heartplace

Intocmai lui I am..., partea de compozitie a liniei melodice a lui RAINBOW este dominata de CREA – pseudonimul sub care Ayumi compune cantecele, mai mult de jumatate dintre melodii fiind realizate de catre aceasta.

Printre ele se regaseste si Heartplace, melodia si versurile fiind asigurate de catre Ayumi, iar aranjamentul de catre Tasuku, cel care, in calitate de instrumentalist sau compozitor isi asociaza numele cu melodii de pe majoritatea albumelor lui Ayu (dintre cantece I am..., Daybreak, no more words, independent, July 1st, HANABI ~episode II~, Memorial address, About You, fairyland, Will, (miss)understood, In The Corner, GREEN) si care a realizat si interludii ce leaga cantecele de pe albume.

Despre productia cantecului Ayumi marturisea:

Inregistrarea presupune de regula sa intri in cabina de inregistrare si sa incepi sa canti un cantec de la inceput la final. Dar pentru acest cantec, intram in cabina, cantam putin, ieseam afara, ma gandeam putin la cantec, intram la loc in cabina, mai cantam putin, ieseam afara, reascultam…. A fost un proces de lucru diferit decat cum era obisnuit. De aceea, in acest sens, este un cantec pe deplin memorabil.

Versurile se apropie ca si cursivitate si naturalete de cele ale lui Endless sorrow, fara a avea artificii lirice care ar putea complica urmarirea lor. Cu adevarat, acest cantec, de la versuri, continuand cu alegerea instrumentalelor si pana la refrenul lent si expansiv, pare atipic pentru Ayumi si pare un punct indepartat de la ceea ce ne-a obisnuit la Ayumi, cel putin pana la acel moment. Totusi, este de remarcat refrenul puternic, acesta putand prezenta o atractie deosebita, cu atat mai mult cu cat este in engleza.

Ce iese in evidenta este si aranjamentul instrumental realizat de catre Tasuku. Segmentele prelungite de chitara, cu urcarile si ridicarile aferente, sunetul jos oferit la inceput de tobele tribale, precum si rasunarea limpede a tuburilor subtiri atunci cand se lovesc unul de altul.

Tasuku a ales si un alt instrument pentru a contribui la caracterul versurilor si al liniei melodice: vioara. Mai precis un cor de viori care vibreaza cateva segmente ale melodiei in permanenta in ritm cu cantecul, avand un sunet inconfundabil. Pentru cateva zeci de secunde, Heartplace foloseste intensiv timbrul cristalin, expresiv si plin de frumusete al viorilor. In acele clipe vioara este principalul purtator a melodiei, ducand in spate sarcina de a reflecta tot ceea ce exprima intregul cantec.

Mai jos este extrasa o sectiune din melodie, mai precis ultimul minut, in care viorile dau tot ce au mai bun din ele, in unele clipe arcusul ce trece peste corzi fiind asupritor cu acestea, storcand pana la ultima picatura ceea ce este mai bun din viori, in special in ultimele 30 de secunde.

Sunetele transmise redau cele mai variate sentimente: duiosie, maretie, respect, visare, forta, determinare, vointa, accentuand astfel, ca si versurile, puterea intimitatii, si chiar cinismul in fata absurdului in care isi reunesc unii sau altii viata. Nu intamplator, intrumentalistul a ales in mod neechivoc folosirea viorii, instrumentul cu cea mai mare putere de expresie, cu cea mai mare bogatie de timbre, dar in acelasi timp foarte dificil de stapinit. Desi reflecta acele sentimente, vioara este supusa lor, sentimentele fiind cele care dau tonul iar vioara il respecta indeaproape, fara a-i fi permis sa se abata in vreun fel de la indrumarile stricte ale emotiilor. In atitudinea dura, rece, dar oarecum copilareasca a versurilor fata de vioara se nasc situatii în care tumultul si valtoarea ritmului apeleaza, parca, la basm, la fantasme copilaresti, ca sa scape de formele unui absurd socant.

Versuri - Ayumi Hamasaki - Heartplace

Pana la urma, versurile si toate instrumentele isi ating scopul in Heartplace, conferind liniste, transformand energiile latente in unele active, aducand speranta , dandu-ne posibilitatea sa traim visarea si astfel ajutandu-ne sa facem distinctia intre realitate si iluzie.


Video of the Day - Ayumi Hamasaki - Heartplace
Reprezentatie live, pe 1 ianuarie 2003, la mai putin de o luna dupa lansarea albumului RAINBOW

Second video of the day - Reclama Panasonic F1 cu coloana sonora reprezentata de Heartplace

Coltul Editorului
Ep.1 - Regula de 2/3 + 1/3


AyumiHamasakiRomania nu a avut niciodata rolul de a crea prozeliti. Convingerea este ca Ayu iti place sau nu iti place de la bun inceput. Nu este considerata a fi o cantareata pe care sa o indragesti abia dupa ceva timp gratie influentei pe care cineva sau ceva o exercita asupra ta, aceste afirmatii facandu-le desigur intr-un mod obiectiv si fara a se limita la cazul editorului. Tocmai datorita acestui considerent articolele au fost realizate echilibrat, fara a se baza pe artificii care sa „capteze” ochiul cititorilor, apeland doar la intelectul acestora si la afectiunea lor pentru Ayu.

Din punctul de vedere al redactarii articolelor cel mai simplu lucru ar fi fost o abordare naiva, mereu la persoana intai, oferind doar o perspectiva limitata asupra subiectului. Tocmai de aceea, una dintre dificultatile intalnite a fost pastrarea acelui echilibru intre sufocanta subiectivizare a ideilor prin oferirea parerilor proprii si absurdul schematizarii reci a informatiilor, in acest din urma caz, in cea mai neagra situatie, s-ar fi putut reduce la un titlu de melodie, versuri si eventual un streaming al videoclipului.

Tot in ceea ce priveste articolele, partea dificila este uneori tocmai alegerea unui subiect. Sute de asemenea materii si-ar gasi locul pe blog, insa doar cateva sunt reprezentative, prezinta interes si pot fi documentate corect. Aceasta documentare este la randul sau un impediment in redactare data fiind cantitatea limitata de informatii disponibile intr-o limba pe care sa o inteleaga editorul. Casa de discuri Avex nu a avut niciodata in vedere si comunitatea de fani ai lui Ayu ce sunt nevorbitori de japoneza si, ca atare, a oferit intotdeauna pentru cei dintai, in privinta stirilor si a altor date, doar o frantura din ceea ce este disponibil pentru piata din Japonia. La fel, este de-a dreptul frustranta si chinuitoare imposibilitatea de a avea acces la continutul interviurilor date de Ayumi la TV sau radio sau in revistele din Japonia. Nu obtinerea inregistrarilor sau a scan-urilor este problema ci traducerea acestora, fiind nemaipomenit daca am putea sa ne bucuram de punctul de vedere al lui Ayu in unele privinte despre care lumea non-vorbitoare de japoneza este obligata doar sa speculeze.

Intr-o perioada de 14 luni pe AyhaRo au fost publicate 21 de articole, dintre care 7 trateaza in mod direct 9 cantece. Pentru acestea AyHaRo este singurul loc, din cunostintele avute la acest mod, in care sunt traduse si adaptate in limba romana versurile melodiilor. De asemenea, desi nu este o tinta a blogului de a fi un canal de stiri cu actualizare imediata, mai multe articole au prezentat noutati despre evenimentele ce au intervenit in cariera lui Ayumi, in unele cazuri acest lucru intamplandu-se in mai putin de o zi de la anuntul oficialsau de la aparitia zvonului in comunitatile de fani. Mai mult, una dintre melodii, Sparkle a fost publicata pe blog chiar inaintea lansarii sale oficiale.

In plus, este unicul loc unde a aparut traducerea interviului pe care l-a acordat Ayumi in 2002 cunoscutei reviste TIME, traducerea fiind exclusiv realizata pentru AyHaRo. Cu ocazia aniversarii unui an de blog a fost publicat si un review a ceea ce a fost anul 2008 pentru Ayumi, atat pentru cantareata Ayumi cat si pentru persoana Ayumi. Acest articol a venit si in ajutorul „initiatilor”, cei care erau la curent cu activitatea lui Ayu si care astfel s-au bucurat de un reminder binevenit, cat si in asistarea celor care sunt inca incepatori in ceea ce o priveste pe „Empress of JPop” si care au putut astfel sa ia la cunostinta o serie de informatii, exclusiv in limba romana. Tocmai de aceea, AyHaRo este site-ul in limba romana cu cel mai mult continut original in privinta lui Ayumi, si, ca proiect este frate geaman cu editia in romana a sectiunii de Wikipedia dedicata lui Ayumi, cele doua avand aceeasi origine si, cu cateva mici exceptii, acelasi editor.

In cifre absolute in ceea ce priveste afisarile si vizitatorii, pana la aceasta data sunt aproximativ 780 de vizitatori, 100 dintre ei fiind unici. Dintre cei ce au accesat pagina, 80% sunt din Romania, restul provenind din Japonia, Franta, Statele Unite, Spania sau alte state de pe toate continentele, acestia putand urmari continutul prin intermediul functiei de traducere oferita prin Google Translate, ce a fost inclusa in blog dupa cateva luni de zile de la debut.

Tot pe parcurs a devenit disponibil si sondajul, in privinta caruia reiterez din nou bucuria rezultatului ce statueaza ca jumatate dintre cei care au votat cunosc mai mult de 50 de melodii ale lui Ayumi.

Acest Colt al Editorului a survenit ca o succesiune degajata in evolutia blogului, cu atat mai mult cu cat statutul acestuia a impus de la bun inceput cerinta obiectivitatii in redactarea articolelor. Pentru articole se va respecta in continuare regula impusa chiar de editor editorului si care spune ca orice articol va contine doua treimi obiectivitate si o treime subiectivitate in abordarea oricaror evenimente cu privire la persoana asupra careia se raporteaza tema tratata de acest blog, Imparateasa Jpop-ului, Ayumi Hamasaki.

O mie si unul de cocori

Dictionarul defineste anul ca fiind o perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. Mai mult, definitia timpului este una dintre cele mai dificile, nu numai din punct de vedere filozofic sau psihologic, dar si fizic. Timpul este una dintre dimensiunile Universului, diferita de dimensiunea spatiala prin aceea ca timpul ordoneaza evenimentele intr-o succesiune ireversibila. In cele din urma, timpul se defineste prin evenimentele petrecute de-a lungul sau, evenimente care ne-au avut pe noi ca subiect central, sau pe noi ca privitori la evenimentele intamplate in existenta unor lucruri sau persoane. Nu de putine ori, cele doua categorii de evenimente sunt raportate una celeilalte in mod interdependent, fiecare avandu-si corespondenta in cealalta.

Astazi, pe doi mai, acest blog a implinit primul an din existenta sa. A inceput de la o promisiune facuta mie insumi si cititorilor celuilalt blog, undeva pe la sfarsitul verii din 2007. Atunci, dupa ceva mai mult de jumatate de an, aparea pe ayu-romania.blogspot.com primul articol, Si a inceput. Pe atunci, un debut ex abrupto, cu o introducere brusca in lumea a ceea de inseamna Imparateasa J-Pop-ului, Ayumi Hamasaki. Intre timp, dupa 20 de articole, s-au adunat undeva la 1000 de vizite, din toate colturile lumii.

Desi la inceput cu o interfata simpla, avand doar fundalul si cuvintele proprii articolelor, blogul s-a imbogatit cu un logo personalizat, un favicon pentru cei care il salveaza in favorite, dar si cu un sondaj. Desi numarul de votanti a fost redus, am aflat ca mai mult de jumatate dintre cei ce si-au exprimat votul sunt persoane care stiu mai mult de 50 de melodii de la Ayumi. Luand in considerare faptul ca albumele ei contin peste 100 de melodii, nu poate decat sa ma bucure calitatea cititorilor acestui blog ce ar putea sa spuna dintr-o rasuflare mai mult de 50 dintre aceste melodii. Nu trebuie sa ii uitam nici pe cei aflati la inceput in ceea ce priveste cunoasterea lor in privinta lui Ayumi, si carora trebuie sa le multumesc pentru vizitele lor (sper, repetate) si sa le transmpit ca sper ca prin acest blog sa le ofer noi posibilitati de cunoastere a ceea ce inseamna o parte din cultura muzicala si generala a Japoniei.

Pentru o secunda incercati sa va ganditi ce ati facut in 2008. Incepand cu sfarsitul lui 2007, continuand cu cele 4 anotimpuri si finalizand cu inchiderea cortinei, pe 31 decembrie 2008. O multime de amintiri, una mai insemnata decat cealalta, o succesiune de imagini prin fata ochilor oferind reprezentarea unei varietati de oameni, de locuri, de intamplari. In cele din urma, suntem noi insine definiti prin ceea ce am fost si ceea ce suntem. Trecutul este in mod sigur mai lung si mai bogat decat prezentul, dar nu in mod sigur si decat viitorul.

Pe 8 aprilie 1998, B’z, una dintre cele mai reprezentative formatii masculine din Japonia, isi lansa cel de-al 24-lea lor single, ocupand iarasi prima pozitie din topul Oricon. In aceeasi zi, o cantareata de doar 19 ani, pe numele sau Ayumi Hamasaski care se zbatea de cativa ani in industria de entertainment a Japoniei, isi lansa single-ul sau de debut. In mod modest, acesta nu reusea sa ajunga decat pe numarul 20 in topul Oricon. La acel moment, nici ea si nici mentorul si producatorul sau Max Matsuura, nu puteau sa isi inchipuie ca acesta este doar inceputul unei povesti de succes atat pentru ei cat si pentru industria muzicii pop din Japonia.

Este imposibil sa vorbesti despre ultima decada a muzicii pop japoneze fara sa o menionezi pe Ayumi. In ultimii 10 ani casa de discuri Avex Trax a revendicat cea mai mare cota de piata dintre companiile de profil din Japonia, iar Ayumi a fost cel mai bine vandut artist al companiei. Potrivit unui raport financiar al Avex datat martie 2001, cu toate ca totalul vanzarilor din muzica au ramas per total constate, Avex a reusit sa obtina o crestere de 12,6% comparativ cu 1999, dobandind 83,3 miliarde de yeni (aproximativ 800 de milioane de dolari) din vanzari. Ayumi a reusit mai mult de 40% din aceasta suma in perioada respectiva. O gluma ce circula la acel moment spunea ca Ayumi valoreaza la fel de mult ca una dintre rachetele programului spatial japonez, a carei valoare se ridica la 44 de miliarde de yeni. Si mai impresionant, doar pentru anul 2001 Ayumi a insumat 16% din totalul vanzarilor muzicale din intreaga Japonie, o uluitoare dominanta de piata pe care si-a pastrat-o pentru aproape 3 ani incepand cu 2000. Chiar si in 2007, in al zecelea sau an in industria muzicala, ea a reusit sa genereze 7 miliarde de yeni din vanzarea albumelor. Acest tip de longevitate este unic in muzica japoneza si globala.

In lumina toturor acestora, voi incerca sa fac o prezentare a perioadei cuprinse intre sfarsitul lui 2007 si inceputul lui 2009, avand ca motivatie faptul ca debutul acestui blog si a celor 20 de articole pe care le-a cuprins initial (acum doar 19 datorita faptului ca Google a decis sa elimine unul dintre ele) a avut loc in acea perioada, mai precis pe 2 mai 2008, acum exact un an.

Startul il avem in 2007, pe 25 decembrie. Magazinele muzicale din Japonia afisau pe rafturile lor, Guilty, cel de-al noualea album de studio al lui Ayumi. Inregistrat in Japonia si Statele Unite ale Americii, Guilty fusese precedat de 3 single-uri pe care le continea. Vanzarile au inceput in nota obisnuita, cu Ayumi aflandu-se pe prima pozitie a topului. Primele trei zile de la debut au insumat vanzari de 150.000 de exemplare, anuntand inca un Nr. 1 pentru Ayumi.

....................................
Nu avea sa fie insa asa. Datorita faptului ca in industria muzicala japoneza ultima saptamana dintr-un an si prima saptamana a anului urmator sunt considerate ca una singura, in ciuda faptului ca a au fost distribuite peste 220.000 de copii in prima saptamana, Guilty a fost depasit cu 20.000 de copii de albumul unei alte formatii, devenind, singurul album al lui Ayumi ce nu a obtinut locul 1 saptamanal. Un adevarat soc pentru fani dar si pentru cei implicati direct in ceea ce insemna muzica japoneza. Toata multimea de dezbateri televizate, interviuri din ziare si reviste, discutii de pe internet, nu au avut nici un succes in revigorarea vanzarilor albumului. Inevitabilul s-a produs, Ayumi fiind depasita in vanzari o formatie masculina, ultra-apreciate in Japonia. Lumea va trebui sa traiasca si dupa aceasta tragedie. Guilty – Nr. 2.

Si totusi, cine a crezut ca tot raul din lume s-a petrecut odata cu nereusita lui Guilty de a ramane pe primul loc din topuri, avea sa primeasca o lovitura si mai mare. 4 ianuarie 2008 este o zi neagra pentru fanii lui Ayumi. Pe site-ul oficial al sau, aceasta anunta:

Hotararea mea sincera pentru acest an
Adevarul este ca, anul trecut, am fost la o consultatie medicala a urechilor, diagnosticul fiind ca urechea mea stanga si-a pierdut toate capacitatile si ca nu exista tratament.
Chiar si asa, imi doresc sa fiu in continuare cantareata.
De aceea voi continua sa cant atata timp cat aceasta ureche dreapta va continua sa functioneze, pana la limita sa.
Nu voi renunta.
Nu voi cauta scuze.
Ca si profesionist, voi canta numai cantece bune pentru voi.
Nu imi place cuvantul „ganbaru”* dar…
Voi „ganbaru”!!!! Prin orice mijloace!
Pana in acea zi, candva….
*ganbaru- a lupta

In acest mod Ayumi anunta o veste tragica. Datorita stressului la care a fost supusa, urechea stanga a cedat, Ayumi intrand in galeria deloc invidiata a muzicienilor cu un handicap auditiv.
Trupa care a reusit sa vanda mai mult decat Ayumi si sa provoace plasarea albumului Guilty pe locul doi, aveau cu ce sa se mandreasca: infransesera pe o cantareata ce nu auzea.
Impactul a fost extraordinar. Intreaga Japonie a ramas contrariata la auzul acestei vesti. Impresionanta a fost reactia fanilor care, in spiritul credintei japoneze conform careia daca realizezi o mie de cocori din hartie, ti se indeplineste o dorinta, au inceput aceasta laborioasa sarcina, in speranta ca Ayumi isi va recupera auzul.
Multora nu le-a venit sa creada, parand imposibil ca acea care este de zece ani idolul Tarii Soarelui Rasare sa nu auda cu una dintre urechi. Chiar mai mult, au fost voci carora buna credinta nu le este un cuvant prea cunoscut si care au insinuat ca Ayumi, impreuna cu casa ei de discuri, au lansat aceasta veste in speranta ca vor impulsiona vanzarile lui Guilty si ca acesta va obtine in cele din urma locul 1. Impactul financiar a fost si el pe masura: actiunile de la bursa ale casei de discuri a lui Ayumi au scazut in valoare cu 13 yeni per actiune in ziua in care vestea a fost anuntata.
O sumedenie de publicatii au preluat stirea, in mai putin de 24 de ore aceasta facand inconjurul lumii. Printre multimea de ziare sau site-uri de stiri se numara

Yahoo.com (UK and Ireland), MSN.jp (Japan), Tokyograph.com (Japan), Lefigaro.fr (France), Yahoo.com (United States), Trend News.com (Azerbaijan), Elu24.ee (Estonia), The Australian.com (Australia), English.cri.cn (China), News24.com (South Africa), macaudailytimesnews.com (Macau)

In Romania, Evenimentul Zilei a fost singurul care a prezentat stirea, folosind totusi in titlu un epitet nu tocmai magulitor la adresa lui Ayumi, fara a lua in considerare statutul acesteia in lumea muzicala.
Ayumi ramanea sa cante si sa ne incante cu doar o singura ureche functionala. Miile de cocori nu au fost suficiente.

Lumea isi continua existenta chiar si in ciuda acestor vesti triste. Pe 9 februarie, sursele de stiri japoneze confirmau prezenta lui Ayumi in Europa, mai precis in Venetia, Italia. Desi inca nu isi revenisera din socul stirii cu privire la urechea sanga, fanii erau incantati. Posibilitatea filmarii unui videoclip in Europa parea sa mai compenseze stirile proaste din ultima perioada. In cele din urma s-a aflat ca in lucru era o reclama pentru Panasonic, firma pentru care reprezenta imaginea a unui numar de produse de mai multi ani. De aceasta data, materialul care se bucura de suportul lui Ayumi era camera foto Panasonic LUMIX FX35.



Cu ocazia calatoriei sale in Europa, Ayumi nu a ocolit Parisul, stirea despre prezenta sa acolo fiind aflata totusi prea tarziu pentru ca fanii francezi sa poata profita de ocazie.
In respectarea hotararii sale de la inceputul anului, Ayumi isi duce la bun capat promisiunea de a sustine turneul de concerte din 2008. Pentru aceasta, imediat dupa intoarcerea sa din Europa a inceput repetitiile pentru concert, definitivand si lista melodiilor ce vor fi cantate in acesta.

Probabil inspirati de vizita din ianuarie din Italia si Franta, Ayumi si stafful sau se intorc in februarie in Paris. De aceasta data fanii au aflat din timp si, ajutati si de sederea indelungata a cantaretei in Orasul Luminilor, au reusit sa o surprinda pe Ayumi in mod placut intampinand-o atat la hotel cat si la locatiile de filmare. Subiectul acestora era videoclipul pentru Mirrorcle World, singleul bazat pe intro-ul de deschidere Mirror de pe albumul Guilty. In cele sase zile cat a stat in Paris, intre 12 si 18 februarie, fanii europeni au vazut-o pe Ayumi cat nu au vazut-o in toti cei 10 ani ai carierei sale muzicale. Ascultatorii din Paris au fost cu adevarat privilegiati de prezenta sa acolo, fiind raportate chiar prezente ale fanilor si din tarile vecine ale Frantei.



Dupa aparitia pe piata a albumelor de remixuri Ayu-mi-x 6 Gold si Ayu-mi-x 6 Silver, anuntul oficial al lansarii unui nou single nu a venit decat dupa intoarcerea lui Ayumi din Paris. Astfel, pentru a sarbatori cea de-a 10-a sa aniversare, pe 8 aprilie 2008 urma sa fie disponibil noul single – Mirrorcle World. Copertile acestuia au creat dezbateri aprinse la momentul publicarii lor, fiind prima data, dupa LOVEppears, cand Ayumi apare topless pe coperta unui single sau a unui album.

COPERTA AYUMI HAMASAKI - MIRRORCLE WORLD


In sustinerea lui Mirrorcle World si a albumului Guilty, Ayumi a plecat pe 5 aprilie in turneul Asia Tour 2008: 10th Anniversary, numarand 26 de opriri in Japonia, pana la sfarsitul lui iunie, si continuand in toamna cu reprezentatii in China, Taiwan si Hong Kong.

Tocmai in considerarea acestui turneu, activitatea muzicala a lui Ayumi a fost in mod obiectiv mai redusa. 2008 a fost primul an in care nu a lansat un single „de vara” ce ar fi trebuit sa fie succesorul in drepturi al celui din 2007, Glitter/Fated. In schimb, pe 18 iunie a aparut in magazine DVD-ul concertului de sfarsit de an din 2007, COUNTDOWN LIVE 2007 – 2008.

COPERTA COUNTDOWN LIVE 2007 – 2008


La mijlocul lui iulie Ayumi termina sedintele foto pentru campania firmei de lenjerie Wacoal, distribuita in Japonia de Peach John. Imaginile vor fi prezente pe panouri publicitare din China, Coreea de Sud, Singapore, Vietnam, Hong Kong, Taiwan si alte tari din Asia. Initial existase si zvonul ca Ayumi va fi imaginea companiei si in America si Europa, inclusiv Franta, insa acest lucru nu s-a intamplat. Purtatorul de cuvant al Wacoal afirma ca „Ayumi Hamasaki este un brand extrem de cunoscut in Asia si este idolul fanelor ce reprezinta targetul comapniei noastre”. Fotografiile au fost facute de Mika Noguchi, presedintele Peach John si cea mai buna prietena a lui Ayumi.

PRINT PUBLICITAR AYUMI HAMASAKI - WACOAL


Vara se apropia de final, si parca odata cu aceasta, evenimentele incepeau sa se inmulteasca. In ultimele zile din august, Ayumi a participat la concertele A Nation, evenimentul muzical ce reuneste cantareti aflati in cadrul casei de discuri Avex. Prezenta energica a lui Ayumi la cele doua reprezentatii a-nation din Tokyo au infirmat zvonurile privind oboseala sa cauzata de propriu turneu de concerte.

Video - A Song for xx live @ a-nation 2008, Tokyo



Tot in august a fost facut si anuntul privind un nou punct de referinta in istoria lui 2008. Scriam la acel moment dat intr-un articol pe blog: „Pentru a sarbatori cea de-a 10 aniversare a lui Ayumi Hamasaki, casa de discuri Avex a anuntat ca va lansa o compilatie ce va contine toate cele 43 de melodii A-side (principale) de pe single-urile sale, numita A Complete ~ALL SINGLES~. Melodiile se vor regasi pe suport optic, pe 3 CD-uri. Aceasta editie aniversara va fi disponibila in doua variante : 3CD sau 3CD+ DVD. DVD-ul va contine reprezentatii de la concertele a-nation (concerte ce reunesc toti cantaretii ce se afla sub casa de discuri Avex) din 2002 si pana in 2007 ce nu au mai fost facute publice.”

COPERTA AYUMI HAMASAKI - A COMPLETE

De pe 10 septembrie 2008 si pana la sfarsitul lui aprilie 2009 vanzarile lui A Complete ~ALL SINGLES~ au ajuns la 850.000 de exemplare, numarand 32 de saptamani de prezenta in topuri si obtinand pozitia 1 in topul Oricon.


In toamna Ayumi a parasit din nou Japonia, de aceasta data pentru a pleca in Shanghai, China. Atat pentru a participa la o reprezentatie din cadrul turneului de concerte, dar si pentru filmarea unui videoclip. Cu un buget de mai mult de 1.500.000 de dolari, filmarile videoclipului lui GREEN au tinut cu sufletul la gura pe fani, fotografiile facute pe ascuns la filmari dezaluind-o pe Ayumi ca reprezentand o cantareata din Shanghaiul anilor 1930. Dupa aceea au fost puse la dispozitia publicului si informatii oficiale despre singleul ce avea sa apara in iarna. Scriam pe atunci: 17 DECEMBRIE 2008 - LANSARE NOU SINGLE
AYUMI HAMASAKI - GREEN/Days. Ca si recompensa pentru asteptare, vom beneficia de un disc double A side. Cele doua melodii principale vor fi GREEN si Days si, pe langa acestea, se vor regasi versiuni aniversare ale cantecelor TO BE si Love ~destiny~ (primul regasit pe albumul Loveppears in anul 2000, iar al doilea lansat ca single in anul 1999), intitulate TO BE -10th anniversary version- si Love ~destiny~ -10th anniversary version-. Tracklistul complet mai cuprinde si versiunile instrumentale ale cantecelor.”
Single-ul a devenit cel de-al 31-lea Nr. 1 al lui Ayumi per total, si al 19-lea consecutiv, vanzand 200.000 de copii.
COPERTA AYUMI HAMASAKI - GREEN/Days


Pentru promovarea singleului, Ayumi a inceput un tur de forta in decembrie 2008, continand atat aparitii la radio, cat si in reviste si la TV. Avand in vedere ca se apropia finalul anului, incepuse deja lucrul la concertul de revelion. Pe deplin meritat acesta a primit denumirea de PREMIUM COUNTDOWN LIVE 2008 – 2008 datorita faptului ca erau planificate 3 ore si jumatate de spectacol, continand reprezentatia a 28 de piese. Repetitiile la concert, pregatirile pentru prezenta scenica din emisiunile televizate, deplasarile multiple, toate acestea nu aveau cum sa nu isi ceara pretul. Potrivit Avex, miercuri, 24 decembrie 2008, Ayumi a cazut pe scarile din apartamentul sau si s-a ranit la mana dreapta. Stafful a dus-o la spital unde a primit ingrijiri medicale iar joi, 25 decembrie, a fost operata. Ayumi a trebuit sa anuleze una dintre aparitiile la TV, programata vineri seara. Doctorii au mentionat ca perioada de recuperare va dura trei saptamani iar cauza accidentului a fost anemia, ale carei efecte au fost accentuate de oboseala cronica. Ayumi scria pe blog: „nici macar nu pot tine in mana microfonul. Sunt extrem de suparata si imi pare rau foarte tare ca nu am putut participa a spectacolul de vineri. Trebuie sa cred in forta mea si sa sper ca ma voi vindeca pana la concertul de anul nou”.

Si intr-adevar, Imparateasa J-pop-ului nu s-a dezis nici de aceasta data de cuvintele sale. In mai putin de o saptamana de la operatie, Ayumi era din nou pe scena, in fata zecilor de mii de spectatori ce s-au ingramadit pe Yoyogi Stadium, Tokyo. Nu i-a pasat nici de lista mare de melodii si nici de mana rupta si a oferit un spectacol pe cinste. Cu mana dreapta intr-o manusa protectoare si cu tranchilizante luate inainte de show, Ayumi a fost peste tot pe scene, a dansat, a dat din maini, a alergat, a sarit, nu a stat locului nici o secunda. Increderea ce se citea pe chipul sau si energia sa au amintit de perioada extraordinara a concertelor explozive din anii anteriori. De mentionat debutul spectacolului cu melodia GREEN, cu coreografia cu dragoni si interpretarea cantecului, interpretarea de la Heartplace, atitudinea de la Real me, mixul de la cantecele And then si Naturally, precum si raspunsul audientei la Trauma. De asemenea a fost foarte apreciat faptul ca a cantat Vogue, Signal, SCAR si HOPE or PAIN, acestea neavand multe aparitii live.

Interpretare GREEN la PREMIUM COUNTDOWN LIVE A


In acest mod fericit s-a incheiat anul 2008, anul celei de-a zecea aniversari a lui Ayumi in industria muzicala din Japonia. Cu toate dificultatile anuntate la inceputul anului, unele dintre ele avandu-si radacina in anii anteriori, Ayumi a reusit din nou sa incheie pe o pozitie fruntasa in ceea ce priveste vanzarile, popularitatea, imaginea, influenta pe continentul asiatic si dragostea din inimile fanilor. Un exemplu demn de urmat pentru multi, Ayumi continua si in 2009 ritmul supraomenesc in unele momente: deja pana in aprilie un single si un album de studio, amandoua pe locul 1, cu patru noi videoclipuri, si inceputul turneului de concerte.

In jocul de emotii si trairi oferite, ce vom primi de la Ayumi in 2009?



BONUS ANIVERSAR
Daca tot am vorbit de 2008 si tot ce a insemnat el pentru Ayumi si pentru fanii sai, este demn de mentionat si faptul ca aceasta a aparut in 19 publicatii ce incadreaza perioada acoperita de articolul de fata, respectiv intre lansarea albumului Guilty si PREMIUM COUNTDOWN LIVE.
Dedesubt, toate cele 19 reviste, in galerie. Fiecare imagine a copertii, odata apasata, va va duce la galeria numarului revistei respective. Enjoy.

Sweet 12.07

Monthly 01.08.....Bea's Up 01.08

Scawaii 01.08.....Sweet 02.08

ViVi 02.08.....Voce 02.08

Scawaii 05.08.....ViVi 05.08

Cawaii 05.08.....Bea's Up 05.08

ViVi 10.08.....Bea's Up 10.08

Sweet 10.08.....Scawaii 01.09

Sweet 01.09.....Monthly 01.09

ViVi 01.09.....Bea's Up 01.09

Bref - NEXT LEVEL

Copertile albumului NEXT LEVEL

Versiunea USB Memory



Versiunea CD+DVD



Versiunea CD



Versiunea 2CD+DVD



Tracklist-ul albumului NEXT LEVEL

1. Bridge to the sky
2. NEXT LEVEL
3. Disco-munication
4. EnergizE
5. Sparkle
6. rollin'
7. GREEN
8. Load of the SHUGYO
9. identity
10. Rule
11. LOVE'n'HATE
12. Pieces of SEVEN
13. Days
14. Curtain call


Videoclipuri noi de pe albumul NEXT LEVEL

Sparkle



NEXT LEVEL (prima melodie omonima cu albumul de pe care
face parte si care are videoclip propriu)



Curtain call





In curand pe AyHaRo:
*Review 2008 Ayumi Hamasaki - incepand cu lansarea albumului Guilty, continuand cu ceea ce a fost 10th Anniversary, si incheind cu Premium Countdown Live 2008 - 2009 A ( Gata. Aici.)
**"Coltul editorului" (Gata. Aici.)